U sgiò Fred Astaire

Biografia Di u Signore Fred Astaire

Fred Astaire, natu Frederick Austerlitz II in u 1899, hà iniziatu u spettaculu à l'età di quattru anni, esecutendu in Broadway è in Vaudeville cù a so surella maiò, Adele. Cum'è un ghjovanu adultu, si n'andò in Hollywood induve hà principiatu un partenariatu di successu cù Ginger Rogers per nove filmi. Apparsu in filmi cù stimati co-stelle cum'è Joan Crawford, Rita Hayworth, Ann Miller, Debbie Reynolds, Judy Garland è Cyd Charisse. Hà participatu ancu cù i più grandi attori di quellu tempu, cumpresu Bing Crosby, Red Skelton, George Burns è Gene Kelly. Fred Astaire ùn era micca solu un grande ballerinu - cambiendu a faccia di u filmu musicale americanu cù u so stile è grazia - ma era ancu un cantante, è un attore cù parechji crediti drammatichi è comici diversi, sia in filmi sia in speciali TV. Fred Astaire hà ancu cambiatu u modu di filmazione di e sequenze di ballu in i filmi, insistendu chì u focu sia mantenutu nantu à i ballerini à pienu quadru è i passi di ballu stessi, aduprendu una fotocamera ferma - cù prese lunghe, colpi larghi & u più pochi tagli pussibuli, permettendu à u publicu di sentesi cum'è s'elli fighjavanu un ballerinu nantu à u palcuscenicu, contr'à a tandu pupulare tecnica di aduprà una fotocamera costantemente itinerante cù tagli frequenti è primi piani.
Fred Astaire -
Fred Astaire6 -

Astaire hà ricevutu un premiu di l'Academia onorariu in u 1950 per u so "artistu unicu è i so cuntributi à a tecnica di l'imaghjini musicali". Hà crediti di coreografia per deci di i so musicali di filmi liberati trà u 1934 è u 1961, cumprese "Top Hat", "Funny Face" è "The Pleasure of His Company". Hà vintu cinque Emmys per u so travagliu in televisione, cumprese trè per i so spettaculi di varietà, An Evening with Fred Astaire (1959, chì hà vintu nove Emmy senza precedente in tuttu !) è Another Evening with Fred Astaire (1960).

In i so ultimi anni, hà continuatu à prisentà in filmi, cumpresi "Finian's Rainbow" (1968), è "The Towering Inferno" (1974) chì li valenu una nominazione à l'Oscar. Hà ancu ghjucatu in roli televisivi in ​​prugrammi cum'è Piglia un Ladru, Battlestar Galactica (chì hà dettu d'accettà, per via di l'influenza di i so nipoti). Astaire hà ancu prestatu a so voce à parechje TV animate per i zitelli, in particulare, Babbu Natale vene in cità (1970), e U Bunny di Pasqua hè Comin 'in Town (1977). Astaire hà ricivutu un Premiu à a Vita in u 1981 da l'Istitutu Americanu di Film, chì in u 2011, l'hà chjamatu ancu u "Quintu Greatest Attore" (trà i so "E 50 Grandi Legende di u Schernu"Lista).

Fred Astaire hè mortu in u 1987 da pulmonite, à 88 anni. Cù a so passata, u mondu hà persu una vera legenda di ballu. A so leggerezza è a so grazia senza sforzu ùn si puderà mai più vede. Cum'è Mikhail Baryshnikov hà osservatu à u mumentu di a morte di Fred Astaire, "Nisun ballerinu pò fighjà Fred Astaire è ùn sà micca chì tutti duviamu esse in un altru business".

Partner di ballu di Fred Astaire

Ancu se u più famosu per u so partenariatu magicu cù Ginger Rogers, Fred Astaire hè statu veramente u rè di e musicali cinematografiche, cù una carriera cinematografica di 35 anni! Astaire abbinatu à decine di i più famosi ballerini è stelle di cinema di u so tempu, cumprese:

"Per u ballu di ballu, ricordate chì i vostri cumpagni anu ancu i so stili distintivi. Cultivate a flessibilità. Esse in gradu di adattà u vostru stile à quellu di u to cumpagnu. Facendu cusì, ùn site micca rinunziatu a vostra individualità, ma mischjendula cù quella di u vostru cumpagnu.

- Fred Astaire, da The Fred Astaire Top Hat Dance Album (1936)

Canzoni presentate da Fred Astaire

Fred Astaire hà introduttu parechje canzone di famosi cumpusitori americani chì sò diventati classici, cumpresi:

  • "Night and Day" di Cole Porter da The Gay Divorcee (1932)
  • "Nice Work If You Can Get It" di Jerome Kern da A Damsel In Distress (1937) è "A Fine Romance", "The Way You Look Tonight", è "Never Gonna Dance" da Swing Time (1936)
  • Irving Berlin "Cheek To Cheek" è "Is Not This A Lovely Day" da Top Hat (1936) è "Let's Face the Music And Dance" da Follow The Fleet (1936)
  • "A Foggy Day" di Gershwins da A Damsel In Distress (1937) è "Let's Call The Whole Thing Off", "Tutti ridenu", "Ùn ponu micca piglià quellu", è "Shall We Dance" da Balleremu (1937)